Nepretuitul Timp!

Imagine

Inainte de a muri, Alexandru cel Mare Imagine  si-a chemat generalii şi si-a spus ultimele trei dorinte.

1] Sicriul sa fie dus pe umerii celor mai buni medici ai vremii.

2] Comorile dobândite [argint, aur, pietre preţioase], sa fie risipite pe tot drumul pana la mormânt.

3] Mâinile sale să atarne in afara sicriului, sa poata fi vazute de toti.

Unul dintre generalii sai, surprins de aceste dorinţele neobişnuite l-a întrebat pe Alexandru care sunt motivele acestor dorinte.

 Imagine

Alexandru a explicat:

1] Vreau ca medicii cei mai eminenţi ai vremii sa-mi duca sicriul ca in felul acesta sa arate tuturor cat de neputinciosi sunt in fata mortii.

2] Vreau ca pamantul să fie acoperit de comorile mele pentru ca toată lumea sa poata vedea că toate comorile ce le castigam aici pe pamant, aici raman.

3] Vreau ca mâinile mele să atarne în aer goale, pentru a permite oamenilor să vadă că vom pleca cu mâinile goale, asa cum am venit, atunci cand se termina tezaurul cel mai de pret -Timpul.

 Imagine

Timpul este viata noastra.

Cel mai bun cadou pe care il poti da cuiva este timpul tău!

Şi tu, prietene, dacă ai intuiție, vei înțelege de ce ai primit acest TEZAUR.

Imagine

Leave a comment »

Maica Tereza, o Femeie Fenomenală

Maica Tereza de Calcutta este, cu siguranţă, unul dintre oamenii cu adevărat frumoşi!

Este cea care a fost şi va rămâne un simbol al vieţii dedicate ajutorării celor aflaţi în nevoie, al carităţii, al iubirii faţă de semeni.

A rămas în istorie prin suportul oferit cu multă dragoste celor săraci, bolnavi, orfani, abandonaţi, singuri, celor neîncrezători într-o viaţă mai frumoasă din punct de vedere spiritual.  I-a spălat, i-a vindecat, i-a mângâiat, i-a încurajat, i-a iubit…

Este pentru mulţi un model de credinţă, de solitaritate cu cei neajutoraţi, un model de umanitate şi de frumuseţe sufletească! O Sfântă a zilelor noastre!

S-a implicat în nenumărate activităţi de caritate, şi în anul 1979 a primit, ca răsplată, Premiul Nobel pentru Pace.

A înfiinţat ordinul „Misionarele Carităţii”, care s-a extins mai întâi în toată India. Astăzi, îşi desfăşoară activitatea cu succes într-un număr foarte mare de ţări🙂.

 

S-a stins din viaţă în anul 1997, însă faptele sale, dragostea ei pentru semeni, mesajul său către oameni, cuvintele ei- toate au rămas…

 

Pentru femei fenomenale

Nu uita niciodata că pielea se încreţeşte, părul încărunţeşte, iar
Zilele se adună în ani…
Dar ce e mai important se conservă; forţa şi determinarea ta nu au vârstă.
Spiritul tău e cel care îndepărtează pânzele de păianjen…
Dincolo de orice punct de sosire e unul de plecare.
Dincolo de orice reuşită e o altă încercare.
Cât timp trăieşti, simte-te vie!
Dacă ţi-e dor de ce făceai, fă-o din  nou!
Nu te pierde printre fotografii îngălbenite de timp…
Mergi mai departe atunci când toţi se aşteaptă să renunţi.
Nu lăsa să se tocească tăria pe care o ai în tine.
Fă astfel ca, în loc de milă, sa impui respect.
Când nu mai poţi să alergi, ia-o la trap.
Când nu poţi nici asta, ia-o la pas.
Când nu poţi să mergi, ia bastonul.
Însă nu te opri niciodată.

Maica Tereza de Calcutta

Oricum

Oamenii sunt adesea neînţelegători, iraţionali şi egoişti…
Iartă-i, oricum.

Dacă eşti bun, oamenii te pot acuza de egoism şi intenţii ascunse…
Fii bun, oricum.

Dacă ai succes, poţi câştiga prieteni falşi şi duşmani adevăraţi…
Caută succesul, oricum.

Dacă eşti cinstit şi sincer, oamenii te pot înşela…
Fii cinstit şi sincer, oricum.

Ceea ce construieşti în ani, alţii pot dărâma intr-o zi…
Construieşte, oricum.

Dacă găseşti liniştea şi fericirea, oamenii pot fi geloşi…
Fii fericit, oricum.

Binele pe care îl faci astăzi, oamenii îl vor uita mâine…
Fă bine, oricum.

Dă-i lumii tot ce ai mai bun şi poate nu va fi niciodată de-ajuns…
Dă-i lumii tot ce ai mai bun, oricum.

La urma urmei, este între tine şi Dumnezeu…
N-a fost niciodată între tine şi ei, oricum.


  • Nu contează să faci multe lucruri, important este să le faci cu multă dragoste.
  • Nu putem face lucruri mari, doar lucruri mici cu iubire mare.
  • Dacă nu poţi să hrăneşti o sută de oameni, atunci hrăneşte unul singur.
  • Dacă judeci oamenii, nu vei mai avea timp să îi iubeşti.
  • Ştiu că Dumnezeu nu-mi va da nimic cu care să nu mă pot descurca. Mi-aş dori doar ca El să nu aibă atât de multă încredere în mine.
  • Cuvintele frumoase pot fi scurte şi uşor de spus, dar ecoul lor este fără sfârşit.
  • Bucuria este rugăciune. Bucuria este tărie. Bucuria este o plasă a dragostei cu care prinzi suflete.

Maica Tereza de Calcutta

Comments (2) »

Gelozia- dovadă de dragoste sau…boală?

Mulţi spun că dacă nu eşti gelos, înseamnă că nu iubeşti cu adevărat. Aşa să fie? Eu cred că gelozia nu poate să aducă lucruri bune într-o relaţie. Cred că dacă iubeşti şi ai încredere în tine şi în partenerul tău, nu ai de ce să faci scene de gelozie, în ideea de a-i demonstra celuilalt că îţi pasă de dragostea şi atenţia lui.

Pe de altă parte, este adevărat şi că nu ai cum să fii indiferent când îţi vezi iubita sau iubitul alături de altcineva. Aici apare teama de a nu pierde persoana iubită. „Gelozia e durerea de a vedea pe altul posedând ce posedăm”, spunea Diogene, însă nu trebuie să ajungem niciodată să ne imaginăm ceea ce nu este, nu trebuie să se ajungă nicidecum la exagerări! Asta e clar!

Gelozia este un lucru teribil; seamănă cu iubirea, dar e contrariul ei; nu vrea binele obiectului iubit, ci dependenţa lui şi triumful asupra lui. Iubirea este uitarea de sine; gelozia este forma cea mai pasionată a egoismului, exaltarea eu-lui, despot, exigent, vanitos, care nu poate să se uite şi să se subordoneze. – Henri Frederic Amiel

Gelozia e fiica iubirii pe care însă de multe ori o ucide cu veninul ei. – Lorenzo Stramusoli

Gelozia e un monstru zămislit prin el însuşi şi născut din el însuşi. – William Shakespeare

Gelozia este pur şi simplu teama că nu ai valoare. – Jennifer James

Gelozia este o patimă care caută cu tot dinadinsul motive de suferinţă.– F.D.E. Schieiermacher

Gelozia e sentimentul care te face ridicol şi te înjoseşte. Gelozia este umbra iubirii. – Liviu Rebreanu

Gelozia este lipsa de respect faţă de persoana pe care o iubeşti.– Ivan Bunin

Napoleon al III-a s-a îndragostit în anul 1852 de contesa spaniolă Maria-Eugenia de Montijo, considerată la acea vreme cea mai frumoasă femeie din lume. Nu a trecut mult timp şi s-a însurat cu ea. Calităţile ei îl umpleau de o fericire pe care nu o mai cunoscuse, astfel că nu a putut rezista în faţa graţiei, tinereţii şi, desigur, frumuseţii ei divine. Mulţi dintre cei din anturajul împăratului nu erau de acord cu decizia de a se căsători cu contesa, insă Napoleon a susţinut că a preferat  o femeie pe care o admira şi o iubea unei necunoscute.

Prin urmare, la începutul anului 1853, a avut loc căsătoria dintre al doilea împărat al francezilor şi Maria Eugenia.  Cei doi se puteau bucura de absolut toate elementele unei căsnicii ideale: aveau sănătate, bogăţie, putere, glorie, frumuseţe şi dragoste.

Cu toate acestea, în curând, flacără care părea să strălucească atât de tare a început să se micşoreze, a pâlpâit şi s-a stins. Napoleon a putut să facă din Eugenia o împărăteasă, dar nimic în lume, nici puterea dragostei, nici autoritatea rangului său, nimic din toate astea nu au reuşit  să schimbe caracterul contesei.

Eugenia era o femeie geloasă, roasă de bănuieli. Îl hărţuia, îl sfida, îşi bătea joc de vorbele sale, îi refuza cel mai mic moment de linişte şi independenţă. Când era retras în biroul său, absorbit de treburile statului, îi întrerupea convorbirile cele mai importante. Nu-l lăsa niciodată singur, de teama unei alte femei. Într-o zi a intrat cu forţa în biblioteca lui Napoleon şi l-a înjurat.

Toate acestea nu l-au făcut pe împărat să o iubească mai mult pe Eugenia. Dimpotrivă. Din cauza comportamentului ei, Napoleon ajunsese să iasă des seara, printr-o uşă secretă pentru a se duce la o frumoasă doamnă care-l aştepta şi care nu îl sufoca cu dragostea sa.

Napoleon prefera să rătăcească prin oraş, plimbându-se şi visând, pe străzi pe care împăraţii nu au ocazia să le cunoască decât din cărţi…

Iată ce obţinuse Eugenia prin certurile ei. Nici titlul, nici frumuseţea nu erau suficiente pentru a salva dragostea! Ea provocase dezastrul cu gelozia şi văicărelile sale.

Leave a comment »

Tu eşti minunat!

ÎNCURAJEAZĂ CU UN ZÂMBET

OFERIT DIN SUFLET!!!


Proverbe despre surâs🙂

„Nu ţine decât o clipă şi amintirea lui stăruie câteodată o viaţă întreagă”.

„Nu serveşte la nimic, atâta timp cât n-a fost dăruit”😉

„Zâmbetul nu poate fi cumpărat, cerşit, împrumutat sau furat”.


Haideţi să fim recunoscători şi să ştim să încurajăm. Dacă urmăriţi acest filmuleţ interesant, veţi vedea: cuvintele frumoase se întipăresc în inimi şi sunt repetate cu plăcere.

Ele vor fi preţuite ca atâtea alte comori, mult timp după ce noi înşine le vom fi uitat😉

Leave a comment »

Poema chiuvetei de Mircea Cartarescu

într-o zi chiuveta căzu în dragoste
iubi o mică stea galbenă din colţul geamului de la bucătărie
se confesă muşamalei şi borcanului de muştar
se plânse tacâmurilor ude.

în altă zi chiuveta îşi mărturisi dragostea:
– stea mică, nu scânteia peste fabrica de pâine şi moara dâmboviţa
dă-te jos, căci ele nu au nevoie de tine
ele au la subsol centrale electrice şi sunt pline de becuri
te risipeşti punându-ţi auriul pe acoperişuri
şi paratrăznete.

stea mică, nichelul meu te doreşte, sifonul meu a bolborosit
tot felul de cântece pentru tine, cum se pricepe şi el
vasele cu resturi de conservă de peşte
te-au şi îndrăgit.
vino, şi ai să scânteiezi toată noaptea deasupra regatului de linoleum
crăiasă a gândacilor de bucătărie.

dar, vai! steaua galbenă nu a răspuns acestei chemări
căci ea iubea o strecurătoare de supă
din casa unui contabil din pomerania
şi noapte de noapte se chinuia sorbind-o din ochi.
aşa că într-un târziu chiuveta începu să-şi pună întrebări cu privire la sensul existenţei şi obiectivitatea ei
şi într-un foarte târziu îi făcu o propunere muşamalei.

… cândva în jocul dragostei m-am implicat şi eu,
eu, gaura din perdea, care v-am spus această poveste.
am iubit o superbă dacie crem pe care nu am văzut-o decât o dată…
dar, ce să mai vorbim, acum am copii preşcolari
şi tot ce a fost mi se pare un vis.


Leave a comment »

Tinerii de Nichita Stanescu

Se sărută, ah, se sărută, se sărută
tinerii pe străzi, în bistrouri, pe parapete,
se sărută întruna ca şi cum ei înşişi
n-ar fi decât nişte terminaţii
ale sărutului.


Se sărută, ah, se sărută printre maşinile-n goană,
în staţiile de metrou, în cinematografe,
în autobuze, se sărută cu disperare,
cu violenţă, ca şi cum
la capătul sărutului, la sfârşitul sărutului, dupa sărut
n-ar urma decât bătrâneţea proscrisă
şi moartea.

Se sărută, ah, se sărută tinerii subţiri
şi îndrăgostiţi, atât de subţiri, ca şi cum
ar ignora existenţa pâinii pe lume.
Atât de îndrăgostiţi, ca şi cum, ca şi cum
ar ignora existenţa însăşi a lumii.

Se sărută, ah, se sărută ca şi cum ar fi
în întuneric, în întunericul cel mai sigur,
ca şi cum nu i-ar vedea nimeni, ca şi cum
soarele ar urma să răsară
luminos
abia
după ce gurile rupte de sărut şi-nsângerate
n-ar mai fi în stare să se sărute
decât cu dinţii.



Leave a comment »

Am iubit… de Nicolae Labis

Am iubit de când mă ştiu
Cerul verii, străveziu,


Despletitele răchite,
Curcubeiele pe stânci


O
ri pădurile adânci
Sub ger alb încremenite.

Mi-a fost drag pe bărăgane
Să văd fetele morgane
Ori pe crestele din munte
Joc de trăsnete rotunde,
Scurgerea cocorilor,

Pacea înălţimilor,
Semeţia pinilor

Plini de scama norilor.

Am iubit iubirea pură,
Floare roşie pe gură

Şi în inimă arsură,
În priviri zăpezi candide
Şi-n piept voci necontenite.

M-a înfiorat ades
Tot ce gândurile ţes:
Pe al filelor polei
Dansuri repezi, legănate,
De pe arcuri înstrunate,

Săgetarea de idei…

 

Toată-această măreţie
Ne-a fost dată din vecie…

 

Leave a comment »