Oameni Frumoşi

Mulţi spun că dacă nu eşti gelos, înseamnă că nu iubeşti cu adevărat. Aşa să fie? Eu cred că gelozia nu poate să aducă lucruri bune într-o relaţie. Cred că dacă iubeşti şi ai încredere în tine şi în partenerul tău, nu ai de ce să faci scene de gelozie, în ideea de a-i demonstra celuilalt că îţi pasă de dragostea şi atenţia lui.

Pe de altă parte, este adevărat şi că nu ai cum să fii indiferent când îţi vezi iubita sau iubitul alături de altcineva. Aici apare teama de a nu pierde persoana iubită. „Gelozia e durerea de a vedea pe altul posedând ce posedăm”, spunea Diogene, însă nu trebuie să ajungem niciodată să ne imaginăm ceea ce nu este, nu trebuie să se ajungă nicidecum la exagerări! Asta e clar!

Gelozia este un lucru teribil; seamănă cu iubirea, dar e contrariul ei; nu vrea binele obiectului iubit, ci dependenţa lui şi triumful asupra lui. Iubirea este uitarea de sine; gelozia este forma cea mai pasionată a egoismului, exaltarea eu-lui, despot, exigent, vanitos, care nu poate să se uite şi să se subordoneze. – Henri Frederic Amiel

Gelozia e fiica iubirii pe care însă de multe ori o ucide cu veninul ei. – Lorenzo Stramusoli

Gelozia e un monstru zămislit prin el însuşi şi născut din el însuşi. – William Shakespeare

Gelozia este pur şi simplu teama că nu ai valoare. – Jennifer James

Gelozia este o patimă care caută cu tot dinadinsul motive de suferinţă.– F.D.E. Schieiermacher

Gelozia e sentimentul care te face ridicol şi te înjoseşte. Gelozia este umbra iubirii. – Liviu Rebreanu

Gelozia este lipsa de respect faţă de persoana pe care o iubeşti.– Ivan Bunin

Napoleon al III-a s-a îndragostit în anul 1852 de contesa spaniolă Maria-Eugenia de Montijo, considerată la acea vreme cea mai frumoasă femeie din lume. Nu a trecut mult timp şi s-a însurat cu ea. Calităţile ei îl umpleau de o fericire pe care nu o mai cunoscuse, astfel că nu a putut rezista în faţa graţiei, tinereţii şi, desigur, frumuseţii ei divine. Mulţi dintre cei din anturajul împăratului nu erau de acord cu decizia de a se căsători cu contesa, insă Napoleon a susţinut că a preferat  o femeie pe care o admira şi o iubea unei necunoscute.

Prin urmare, la începutul anului 1853, a avut loc căsătoria dintre al doilea împărat al francezilor şi Maria Eugenia.  Cei doi se puteau bucura de absolut toate elementele unei căsnicii ideale: aveau sănătate, bogăţie, putere, glorie, frumuseţe şi dragoste.

Cu toate acestea, în curând, flacără care părea să strălucească atât de tare a început să se micşoreze, a pâlpâit şi s-a stins. Napoleon a putut să facă din Eugenia o împărăteasă, dar nimic în lume, nici puterea dragostei, nici autoritatea rangului său, nimic din toate astea nu au reuşit  să schimbe caracterul contesei.

Eugenia era o femeie geloasă, roasă de bănuieli. Îl hărţuia, îl sfida, îşi bătea joc de vorbele sale, îi refuza cel mai mic moment de linişte şi independenţă. Când era retras în biroul său, absorbit de treburile statului, îi întrerupea convorbirile cele mai importante. Nu-l lăsa niciodată singur, de teama unei alte femei. Într-o zi a intrat cu forţa în biblioteca lui Napoleon şi l-a înjurat.

Toate acestea nu l-au făcut pe împărat să o iubească mai mult pe Eugenia. Dimpotrivă. Din cauza comportamentului ei, Napoleon ajunsese să iasă des seara, printr-o uşă secretă pentru a se duce la o frumoasă doamnă care-l aştepta şi care nu îl sufoca cu dragostea sa.

Napoleon prefera să rătăcească prin oraş, plimbându-se şi visând, pe străzi pe care împăraţii nu au ocazia să le cunoască decât din cărţi…

Iată ce obţinuse Eugenia prin certurile ei. Nici titlul, nici frumuseţea nu erau suficiente pentru a salva dragostea! Ea provocase dezastrul cu gelozia şi văicărelile sale.